Magnifica lucrare post-incunabula anul 1554!
Scrisori adresate lui Erasmus din Rotterdam si lui Calvin!
Titlu: Epistolarum Libri Sexdecim (Șaisprezece cărți de scrisori).
Autor: Jacopo Sadoleto (1477–1547), Episcop de Carpentras și Cardinal.
Editor/Imprimant: Sebastian Gryphius (Seb. Gryphium), unul dintre cei mai celebri tipografi de limbă latină din Lyon.
Locul și anul editării: Lyon (Lugduni), 1554.
Volumul Epistolarum Libri Sexdecim (1554) cuprinde corespondența latină a cardinalului Jacopo Sadoleto, organizată în 16 cărți. Conținutul reflectă activitatea sa diplomatică, teologică și literară între anii 1500 și 1547.
Cea mai celebră scriere a lui Jacopo Sadoleto adresată lui Jean Calvin și locuitorilor Genevei este inclusă în această colecție de epistole.
Contextul și conținutul:
Epistola către Genevezi (1539): În martie 1539, Sadoleto a trimis o scrisoare oficială consiliului și cetățenilor din Geneva (oraș care îl exilase temporar pe Calvin).
Scopul: A fost o încercare diplomatică și teologică de a-i convinge pe genevezi să revină la credința catolică, profitând de absența liderilor reformatori. Sadoleto folosește un ton conciliant, dar argumentează că Biserica Catolică este singura depozitară a tradiției apostolice, în timp ce inovațiile protestante duc la schismă și pierderea sufletului.
El pune sub semnul întrebării autoritatea celor care i-au convins să părăsească Biserica Catolică. Argumentul lui este: Dacă Biserica a greșit timp de 1500 de ani, înseamnă că Dumnezeu a părăsit-o? (O întrebare retorică menită să sublinieze vechimea instituției catolice față de noutatea Reformei).
Reacția lui Calvin: Deși scrisoarea îi era adresată indirect (prin prisma influenței sale asupra orașului), Calvin a simțit nevoia să răspundă din exilul său de la Strasbourg. Răspunsul său, Responsio ad Sadoletum, este considerat unul dintre cele mai importante documente ale Reformei, apărând justificarea prin credință și autoritatea Scripturii.
Scrisorile din volum sunt adresate elitei intelectuale și politice a Europei secolului XVI:
– Erasmus din Rotterdam: Discuții despre puritatea limbii latine (ciceroniarism) și reformele religioase.
– Papii epocii: Leon al X-lea, Clement al VII-lea și Paul al III-lea, cărora Sadoleto le-a fost secretar.
– Regi și Principi: Corespondență cu Francisc I al Franței și Carol Quintul, pe teme de pace și unitate creștină.
– Umaniști: Pietro Bembo, Reginald Pole și Marcantonio Flaminio.
Teme Principale
Reforma și Contrareforma: Sadoleto a fost un adept al dialogului. Scrisorile conțin eforturile sale de a menține unitatea bisericii și încercările de a-i readuce pe protestanți (precum adresa celebră către Geneva și Jean Calvin) la catolicism prin persuasiune, nu prin forță.
Educația și Filozofia: Textul reflectă ideile sale din tratatul De Pueris Recte Instituendis, punând accent pe studiul clasicilor și pe formarea morală.
Diplomația Papală: Detalii despre Liga de la Cognac, Sack of Rome (1427) și pregătirile pentru Conciliul de la Trento.
Stilul Literar: Scrisorile sunt redactate într-o latină ciceroniană impecabilă, fiind folosite în epocă drept modele de retorică și eleganță epistolară.
Structura celor 16 cărți (Libri Sexdecim)
Cărțile I – III: Corespondență timpurie din perioada în care era secretar al Papei Leon al X-lea. Include scrisori către marii umaniști ai vremii.
Cărțile IV – VIII: Scrisori către cardinali și diplomați europeni, axate pe eforturile de pace între Franța și Imperiul Romano-German.
Cărțile IX – XII: Corespondență teologică intensă. Aici se află schimburile de idei cu Erasmus din Rotterdam și preocupările privind avântul Reformei lui Luther.
Cartea XIII: Conține faimoasa scrisoare către magistrații și cetățenii din Geneva (încercarea de a-i readuce la catolicism în absența lui Calvin).
Cărțile XIV – XVI: Scrisori din ultima parte a vieții, multe adresate nepotului său Paolo Sadoleto și cardinalului Alessandro Farnese, axate pe chestiuni interne ale Bisericii și filozofie.
În contextul istoric și teologic al secolului al XVI-lea, următoarele scrisori din volumul tău sunt considerate piloni ai gîndirii umaniste și politice:
1. Epistola către Genevezi (Ad Genevates, 1539)
Este, fără îndoială, cea mai importantă piesă a volumului.
De ce: Reprezintă prima încercare majoră a unui înalt prelat catolic de a recupera un oraș protestant prin argumente filozofice și retorice, nu prin forță militară. A declanșat răspunsul monumental al lui Jean Calvin, definind granițele ideologice dintre cele două confesiuni pentru secolele ce au urmat.
2. Corespondența cu Erasmus din Rotterdam
Scrisorile de la paginile 120-133.
Sadoleto și Erasmus au fost „suflete pereche” ale umanismului creștin. Scrisorile lor discută despre necesitatea reformării Bisericii din interior și despre riscurile radicalizării mișcării lui Luther. Sunt esențiale pentru a înțelege „calea de mijloc” care, din păcate, a eșuat în fața războaielor religioase.
3. Scrisorile către Pietro Bembo
Apar chiar la începutul indexului (paginile 13, 16, 46 etc.).
Bembo și Sadoleto au fost cei doi secretari papali ai lui Leon al X-lea. Scrisorile lor sunt modele absolute de latină ciceroniană. Din punct de vedere literar, acestea au stabilit standardul eleganței în scrierea academică renascentistă.
4. Epistolele către Cardinalul Reginald Pole
Indexate la paginile 281, 286, 508.
Pole a fost ultimul arhiepiscop catolic de Canterbury și o figură tragică a rezistenței împotriva lui Henric al VIII-lea. Scrisorile către el oferă detalii despre culisele politicii papale privind Schisma Engleză și pregătirea Conciliului de la Trento.
5. Scrisoarea către Ioan Cochlaeus
Pagina 410.
Cochlaeus era principalul polemist anti-Luther în Germania. Corespondența cu el arată latura mai pragmatică și defensivă a lui Sadoleto în fața expansiunii Reformei în spațiul germanic.